Press "Enter" to skip to content

A farra ‘i Natali

Last updated on 15 Marzo 2017

“A Farra”, un lavoro in prosa dialettale, è stato da me composto nel 1958 e si ispira a un episodio accaduto nel periodo natalizio del 1948.

“Farra” non è un termine indigeno e pertanto non tutti i cetraresi ne conoscono il significato. Il vocabolo spagnolo  è stato importato, tra la fine dell’Ottocento e l’inizio del Novecento, da quei pescatori che facevano ritorno al paese dopo un periodo di permanenza in Uruguay.

Se non ricordo male, alcuni cetraresi, reduci del Sud America, delle volte ripetevano la frase “varra de farra”: compagnia allegra. “Farra” (baldoria), nell’accezione nostrana, ha il significato di “festino”, di festicciola, in cui hanno parte importante “l’organetto”, “u tammurru”, il ballo e in modo particolare la “tarantella”.

I personaggi che promuovevano e animavano le farre, oggi, sono tutti scomparsi: Avucellaru, Ciru u Niuru, Iangiuzzu ‘i Pajinella, Rafelu, Pignataru, Oreste u Vidatu, Mazzariellu, Filippu e altri. Detti personaggi, figure semplici, tipicamente cetraresi, hanno lasciato in me un vivo e caro ricordo. Preciso che le “farre”, fino agli Anni Cinquanta, quando ancora non c’era la TV, costituivano un ottimo passatempo per diverse famiglie del popolo di Cetraro. Ricordo che il 1957, durante la festa della matricola, una delle scene fu dedicata a una “farra” di un vicolo Frischera. La recita dei dialoghi della “Farra” è stata fatta per la prima volta, il 13 agosto 1980, dal compianto giovane Ciro del Trono, Gino Ginori, Ermanno Papa e dal sottoscritto.

Nella presentazione per “Radio Cetraro Uno”, dissi queste parole: “Con la rappresentazione della “Farra” si ritorna a personaggi di trent’anni fa, a personaggi semplici, permeati di calore nostrano, con un dialetto ancora puro e sfumature particolari”. Preciso che la scrittura del dialetto non è perfetta. “La farra”, divisa in tre parti, è stata di recente pubblicata su Rosso Cetraro, ottenendo un buon successo.

***

A-farra

A farra ‘i Natali

GIUVANNU: Bbona sira cumba’ Cirù! Amu ‘a jidi  alla farra? A vijilija ‘i Natali, cumbuà, no’ pputìmu sta’ vicinu ‘nu focularu ad attizzadi ‘sti livuni ca fanu tantu fumu. Cumbà, Natali vene ‘na vota all’annu! I juorni bbuoni, i juorni ricurdati, cumba’, no’ lli putìmu fa’ passa’ accussì. Cumbà, jamùngi alla farra! Sa’, ngi po’d’esse’ ancuna fimmina srania e ni putimu truva’ a novia.

CIRU: Cumbua’ Giuà, e vatinni! No’ tti fa’ senta’ ‘a muglierma! Si ti sente t’a dà la farra! Ccu’ u vettu d’a scupa ti piglie! A ttija t’abballanu li gammi? A mmija mi vattunu li ganghi di lu friddu. Ollu chi vientu ‘i terra ca mine; si cade ancunu ceramilu n’ammazze. Vatinni biellu miju, va, vatinni!

GIUVANNU: Cumba’ Ci’, venengi alla farra! No’ mmi fa’ jì’ sulu. Chilli da farra hanu pigliatu ‘nu varrilu ‘i vinu…vinu ‘i Turravecchia! ‘Nu vinu ca dice “vivi vivi”. L’haju assaggiatu l’autru juornu da Bricita ‘i Quattruocchi, da Rafeluzza ‘i Battista, da Tuornisiellu, ‘nu vinu zurfariellu ca si nni scinne da sulu.

CIRU: Cumba’ Giuva’, cumi fazzu a bbeni? Chilli su’ ‘ntra loru, su’ in famiglia! No’ nni cummène  ‘i disturba’! E puo’, su’ persuni bboni ma ‘nu pocu ‘ncazzusi. Cumba’, no’ ngi viegnu.

GIUVANNU: Cumba’ Ci’, e vieni! Ti l’è dittu, hanu pigliatu ‘nu varrilu ‘i vinu ‘i Turravecchia, ’i Bonifati, no’ pputimu mancadi! Perciò ha’ ‘a venì’!

CIRU: Cumbua’, cumi fazzu a vvenì’? Signu srainu, mi pare vrigogna!

GIUVANNU: Cirù, no’ tti nni ‘ncarrica’! A srata ‘a fazzu ji. Cumbua’, tu ‘u sa’ chi  ni signu jiju! Quannu si’ ccu’ mmija, cumbà puo’ sta’ tranquillu. A mmija ‘i paroli no’ mmi mancanu. E puo’ ‘u sa’ chi tti dicu, cumba’, ‘i spalli m’ha’ ‘a guardà; iu palati alla casa no’ nn’è mai purtatu.  Fammi fa’ a mmija. Ji ‘ntra ‘ssi cosi mi ngi riminu bbuonu!

CIRU: E va buo’, cumbà Giuà, va’ nnanti ca ti viègnu appriessu, e circa di no’ mmi fa’ truvà a ‘ntra ‘ncunu ‘mbruogliu; ji ‘ncalera no’ ggi vuogliu jì’; tu si pigliatu a vinu, n’ha’ vivutu già ‘na bella chilla!

GIUVANNU: Mancu ‘na guccia n’he pruvatu, mi juru supra l’ossa da finàva ‘i tata, puozzu jì’ puru a mmi fa’ a cumuniona!…Iamu junti cumbà!

CIRU: Cumbà, votamùnni, iamuninni! Ccu’ qualu curaggiu iamu alla casa d’autri senza purtà ‘nu signu, ‘na buttiglia ‘i vinu o d’aniciu? Cumbà iamuninni. Amu lassatu muglieri e figli alla casa…Ma muo’ chi ffai? Ti mindi a spià d’u grupu di la chiava?  Ma si jesciutu ‘i capu? Ma si’ srolacu?

GIUVANNU: Statti cittu ‘nu pocu!  Chi cos’è, sempri parli! Ma chi cacchiu mi l’ha fattu fa’, a mmia, a tti venì a chiamà? Quanti paroli ca fa’, pare ca tieni a pipita cumi i gallini! Fatti senta muo’ e cussì finisce tutta a festa:

Dal luogo della farra giungono le parole di una canzone:

Ng’iedi’na figlia di ‘nu marinaru
tantu ch’è bella chi fa muridi,
ancunu juornu vuogliu arrizzicadi,
‘ntra la barchetta sua vuogliu acchianadi;
tantu l’haju da sringere e vasadi
finu a dice amuri lassami stadi.

O giuvaniellu jautu e dilicatu
calàli ss’uocchi ca mi fa’ muridi;
ccu’ ss’uocchi mi la dai ‘na risguardata,
mi cuonsuli e mi sani li miei guai.

GIUVANNU: No’ ssienti chi belli canzuni ca cantanu? Sienti, sienti chi bella tarantella! Vulèra vida a ttia si no’ tti facèsi quattru zumpi e penza ‘nu pocu si ngi truvamu chilla ca ti piaciedi quann’emu giuvanottielli; ji u sacciu ca tu nu’ tti nni si’ spisàtu, t’è rimasa ‘ntru coru; tu muo’ fa’ abbisu ca no’ tt’interesse, ma è sulu ‘na finta; iu sacciu ca ngi aviesi mannatu puru ‘a fidi d’uoru; ma turnamu a parladi da farra:  chillu ca sone, cumbà, jì ‘nu masru, ‘nu masru ‘i chilli fini! E puo’ chilli ca cantanu “u lassa e piglia” su’ li cchiù spierti d’u pajìsu!  Su’ artisti, forsi ngi è misckatu puru Ferrucciu, u miegliu d’u Citraru, o forsi a Iamamma; jilli s’allenanu a sunà e a cantà tutti i juorni a jntra a putija ‘i Sarcinella, chillu ca fa i cauzuni ‘ncriscenza. Ma tu chi vuo’ capiscia di ‘ssi cosi!  A ttia ti piaciunu sulu l’anchi ‘i muglierta e ancunu bicchieru ‘i vinu; ji ti canusciu cirasu…a mmija muglierma no mm’ha misu a vesta,  ’mpara da mia, ji fora da casa mi sientu liberu, luntanu a muglierma mi sientu n’autru. Cirù chi ffa’, ti nni va’?

CIRU: Ti salutu cumbà, tanti agurij.

GIUVANNU: Ma muo’ cchi ffa’, ti nni va’? E fermàti ca non auzuliju cchiù. Statti carmu ‘nu pocu ca mi fazzu iapra; muo’ bussu: ta, ta, ta.

– Dopo aver  lungamente bussato, qualcuno apre la porta.
– D’avanti la porta appare Iangiuzzu.

GIUVANNU: Cumbà Iangiù, m’ha’ scusà, no’ ssapie’ prupriu cumi passa’ a sirata ed è penzatu di vi fa’ cumpagnia, si no’ nn’aviti abboglia ‘mmitati.

IANGIUZZU: Cumbà Giuvà, haiu ritardatu ‘nu pocu pecchì mi cridie’ ch’erenu guagliuni ca circavanu ‘a divoziona ‘i Santu Bomminu; i quatrari u sa’ cumi su’, trasunu e no’ ssi vanu cchiù; vieni, trasa, no’ tti preoccupa’. Non è  ca nui simu sraini: u tatarannu tuu, sirtarannu Nicola, ccu’ chillu miju, jenu  parienti alla larga. Vieni, accomodàti, pigliàti ‘na seggia, am’arraggiuna’ ‘nu pocu! Haiu saputu ca ‘u guagliunu tuvu ccu’ figlima si vonu tantu bbeni. Su’ quatrari, su’ giuvani, iu i capisciu, però haiu ‘ntisu ca vo’ jì all’America; sa’ cumbà, chilla è la terra d’u scuordu…Trasa puru tu, cumbà Ci’, vieni! A casa nosra è aperta a tutti stasira.

CIRU: Chi bbella zampugna,  chi bell’organetta! Chi adduru ca mmianu ‘ssi crispelli e ‘ssi turdilli! Chi ccosa fina! Ma chi l’ha fatti? Chissa, sì ch’è rroba bbona, rrobba fina.

IANGIUZZU: Assaggiatìli, pigliàti, favorìti!

***

CIRU: Bboni, sapuriti, belli duci, su’ fatti ccu’ u melu e puru ccu’ ‘u mustucuottu;  cumbà, nui simu venuti pecchì no’ nn’amu saputu risista allu suonu ‘i l’organetta! Veramenti iu no’ vvulie’ disturbà! Cumbà Giuvannu ha ‘nzistutu e allura signu venutu puru ji; iu all’amici no’ ssacciu dicia mai no’ e puoj quannu cumbà Giuannu si minde ‘na cosa ‘ncapu, suprattuttu quannu sente suna’,  è cumi ‘ncatesimu ppe’ jillu.

IANGIUZZU: Cumbà Ci’, jì ‘nu piaciru, no’ ng’è bisuognu ‘i ti scusà! A mmia tuttu u Citraru mi canusce, iu signu amicu ‘i tutti, di buoni e malamenti! Tu sidi ‘na persunella bbona, puru si tieni ‘nu certu vizzijiellu, chillu d’u vinu! Cumbà, ma ‘i ‘sti tiempi chi ni no’ lli tene li vizzii? Cumbà, ma tu no’ mmi stai a ssenta? Chi guardi? Tieni u cuollu stuortu? Circhi ancuna cosa? Ha’ persu a pipa, ancun’atra cosa?

CIRU: Sì Cumbuà, tiegnu u cuollu stuortu! No’ mmi sientu tantu bbuonu. Ieru vicinu u focularu e alla jesciùta ch’è fattu m’ha fricatu ‘nu cuòrpu d’aria. ‘Ntra ‘ssi sritti ng’è ‘na currenti’, nu vuccalu, c’ammazze. E’ miegliu a nno’ iescia a sira, è mmiegliu a no’ jì’ svertuliannu, specie quannu gunu ha dda disìa’ ‘nu bicchieru ‘i vinu! E puo’ avie’ sentutu dice’ a ‘nu ciutariellu ca gunu ‘i ‘stu vicinanzu stamatina ha ammucciatu ‘nu varrilu ‘i vinu mentri chilli d’u Timpunu ni stavano scaricannu  diversi sarmi  alla cantina ‘i Ciucciu i Bellabbona.

IANGIUZZU: Forsi si ni parli a Rafèlu, a fràtima grannu, ancunu pocu ‘u rimedie, però guardàti ‘i fa’ ‘nzinuazioni. No’ pparlà d’u discursu ‘i chillu quatraru ciutu; tu u sa’ Rafèlu cum’iè, chillu no’ ggi vo’ nnenti e ppiglie l’assu ppe’ figura e puo’ goj tene ‘na mala rema: stamatina ha fattu dui cali ‘i sciabbica e ha pigliatu ‘na vrancata ‘i muchicielli.

CIRU: Cumbà Rafè, u puozzu avi’ ‘nu bicchieru?

RAFELU: Cumba’ Ci’, si parli di vinu ‘mmatula u circhi; a vigna ‘i suocrimu, chilla ch’ere ntri Costi, s’è siccata e chillu pocu c’amu fattu è venutu acitu, è tuttu ‘na fezza. No’ nn’è cosa ‘i cumparisce. A ddice a verità, haiu mmannatu muglierma ccu’ ‘nu fiascu alla cantina nova, a dduvi chillu c’ha apiertu da pocu tiempu, da Nicodemu, ma chillu no’ mi canusce bbuonu e a creditu no’ mmi nn’ha mannatu. Perciò, cumbà, simu prupriu senza vinu, ma speriamo muo’ c’ancunu amicu ca vene ‘u manne a ppiglià. Si vene cumbà Ciru ‘u Mesciu, ci penze dillu a mannàdi ancunu da Nicodemu. I cantini ancora su’ tutti aperti. ‘Ntantu sedèti, cumbà. Aspettamu, ancunu ha dda venì!… Cumbà, pecchì ti nni va’? E resta! Ti si’ offesu pecchì no’ t’he offertu u vinu? Vieni cumbà, c’ancuna cosa iesce!

CIRU: Grazie, cumbà Rafè, mi nni vaju. Iu haiu sulu accumpagnatu a cumbà Giuannu. M’aspettanu muglierma e li figli; u Santu Natali u passu ccu’ loru.

RAFELU: Va’ ‘mbriacunu, vatinni! No’ ngi minta cchiù pedi ‘ntra a casa nosra! Tantu iu u vinu  l’haiu ammucciatu; sì, prupriu u vinu ‘i Turravecchia; l’he misu ‘ntra a zampogna ‘i Iacuzzu, u sonaturu ‘i Santa Marina. Vatinni, si no mi fa’ ‘ncacchia’; ji musca ppe’ nasu nu’ mminni fazzu passà, ccu’ mmija at’a filà tutti lisciu, ppe’ l’amuri ‘i Ddiu no’ mmi fa’ ‘nquetà.

CIRU: Cumbà, ti si’ offesu? Iu no ’tti vulie’ offenna! No’ tti preoccupà, si tu vuo’, riestu: tu si’ n’amicu e puru ji viersu ‘i tija; iu, ppe’ chillu fattu d’a figlia ‘i fratta Iangiuzzu, ngi l’he misa ‘na bbona parola e stasira vuogliu sruscià alla saluta ‘i tutta a famiglia vosra e di cori, pecchi muglierma Lescia ccu’ cummari Sara, a cajinata tua, si vonu beni cumi dui suori.

RAFELU: A mmia mi piace lu biellu parla’, ppe’ ‘sta bella parlata c’ha’ fattu ti si’ mmeritatu u primu postu alla tavula mija; vieni cumbà Cì’, ti fazzu vida u coru ‘i st’amicu tuu: susu, ‘ntra suffitta, ng’iè tuttu u bbeni ‘i Ddiu, putìmu mangià a crepapella; i crijanzelli ‘i Quattruocchi, i masru Fonzu, ‘i Peppu rispettu a chilla nosra su’ nnenti, e puo’ cumba’ stasira ti fazzu alliccà i labbri e li mustazzi; ngi è chilla cosa ‘i Bonifati ca ti piace tantu: ‘nu varrilu, stamatina, l’haju arrubbatu ‘nnanti a cantina ‘i Cicciu ’i Bellabona mentri chilli d’u Timpunu stavano scaricannu i ciucci. Goi è festa, festa granna, festa ppe’ tutti, puru ppe’ ttia cumbà Cirù! A vita dure pocu, u juornu bbuonu ni l’amu ‘a piglià senza fa’ mali a nissunu; certu u curtiellu ‘ntra a sacchetta no’ mmi manche mai, ma ji parlu ppe’ li mali ‘ntenzionati, e cca no’ ngi nni su’ ‘i ‘sta ggenti.

CIRU: Quanta genti, no’ mmanche nissunu da scuatra; ng’iè Franciscu ccu’ l’armonica, ng’iè Filippu ccu’ l’organettu, ngi è Orestu ccu’ i cucchiari, ngi Meduzzu ccu’ l’organettu ‘i bbucca. E puo’ ngi sunu li masri di masri: Ferrucciu e Attiliju a Jamamma.

RAFELU: Sara, va piglia a rrobba da supra, piglia a cannata e ddài ‘nu bbicchieru ‘i vinu a tutti. Alli sonaturi dangenni quantu ni vonu; s’hanu ‘a caudijà e lu vinu ngi dà la carrica. Musica! ‘Na tarantella! Tu Iangiulina, comincia u “lassu e piglia”; t’accumpagnanu Franciscu e Filippu ccu’ l’armonicu e lu tammurru.

IANGIULINA:
Cantati figlie mie ca mamma sone,
vi vuogliu maritadi a Santa Lucia,
vi vuogliu dà ‘nu masru pittaturu,
chillu ca pitte lu sulu e la luna.

ORESTU:
Maritati maritati villana,
spusàti ‘nu maritu marinaru,
all’acqua e a livuni  no’ tti fa jidi,
nemminu allu mulinu a macinadi.

RAFELU: Sarà, c’aspietti, comincia a dadi u vinu a tutti e puo’ chiama i quatrari, falli scinna da susu; ‘ntra a suffitta ngi morenu d’u friddu e puo’ u lumu a petroliu ‘i mbriache; dicingèlu a Turuzzu di no’ ss’ammuccià, cumbà Giuvannu, u patru, no’ ss’oppone allu fidanzamentu d’u figliu ccu’ Carmela, a niputella mija.

FERRUCCIU: Forza Franciscu, piglia l’ariganettu; tu Filippu, piglia u tammurru, Iacuzzu acchiappa a Zampugna, tu Attilio, canta ccu’ Orestu e ccu’ Iangiulina.

SARA: Masru Ferrù, at’a aspettà ‘nu pocu; vulèra mannà a chiamà a Rosa, a mugliera ‘i cumbà Giuvannu, a mamma ‘i Turuzzu, pecchì si chilla vene a ssapì ca u figliu è cca, chi ni a sente; fa la guerra; allu maritu e allu figliu  i cacce da casa e goj è ‘nu juornu bbuonu, ‘nu juornu arricurdatu. A mamma, a Turuzzu, u cride sempri ‘nu criaturu, no’ ssa ca tene sidicianni, ca jì tiempi d’amuri e puo’, no’ ddiciennu ppe’ mmancamenti, figlima Carmela sa leja e scriva. E’ l’unica d’u vicinanzu ch’è juta alla scola e puo’ è janca e russa cumi ‘nu milu; ha avutu tanti ‘masciati, ‘a vulie’ puru ‘nu signuru. Tene quinnicianni, ma già tene la doticella, l’uorticiellu di Costi è d’u suvu… Aspetta Ferrù, ‘nu pocu ‘i pazienzia, signu sicura ca a cummara vene, è Natali e di certu accette l’invitu; u juornu d’u Bomminiellu, ‘nu tuortu no’ mmi lu fa! Maruzzè, bella ‘i mamma, va’ a cchiamà a ccummari Rosa, dicingelu ca a vulimu alla casa nosra!

***

MARUZZA:
Vaiu subbitu.

MARUZZA:
Cummari Rò, mamma vi manne a ddice’ si putiti venì alla casa nnosra, gi su’ già Turu e lu maritu vuosru, però at’a venì priestu, pecchì stasira i sritti su’ chijni ‘i ‘mbriacuni; a dui no’ ll’amu vuluti fa’ trasa pecchì a Carnevaru, approfittannu ch’è mancata a luci, n’hanu arrubbatu dui capi ‘i sauzizza ch’eranu appicati alla piertica.

ROSA: Janna, ninnicella, ca viegnu subbitu!

MARUZZA (ritorna a casa):
Cummari Rosa ha dittu ca vene subbitu.

ROSA (si procura un bastone e lo nasconde sotto “u sinàlu, poi va a casa di Angelo).

ROSA (rivolta al marito e al figlio): Siti dui sbrigugnati; sì, siti dui sbrigugnati; parlu ccu’ Giuvannu e Turu; adduvi jati girannu casi casi; ‘na famiglia no’ ll’aviti! Patri e figliu si su’ misi d’accordu; ‘i cantu ‘i cantu su’ iesciuti da casa e m’hanu lassata sula ccu’ i quatrari. Sbrigugnati nno rispettati nemminu u juornu ‘i Natali; Turù ‘a tija no’ mm’aspettavu, a parta u canusciu viecchiu, u canusciu bbuonu. Si tu si’ ccumi a razza ‘i parta, alla Merica no’ tti fazzu jì, a zijtu li fazzu ritirà u viaggiu ca t’ha già pagatu;  mi nni vaiu ji a Montevideju e a vui vi lassu cumi dui passuluni ‘i ficu, cumi dui zuzumielli. Vui dui, cumi viditi festicelli e fimmini, perditi a capu; ji tiegnu dui figlicielli e u penzieru è dd’u miju; vui penzati sulamenti a vvui stessi;  mi meravigliu ‘i cummari Sara e di cumpuà Iangiuzzu ca v’hanu apiertu a porta!

SARA: Cummari Rò, a sira ‘i Natali, d’u Sarivaturu, a porta no’ ssi chiude ‘nfaccia  a nissunu; chi cristijani simu! Nui rispettamu u canu ppe’ amuri d’u patrunu e puo’ non vi la vulie’ dicia ‘na cosa, si Ddiu vo’, amu ‘a diventà parienti; si Ddiu l’ha ddistinatu, Turuzzu si spuse a figlima Carmela!

ROSA (rivolta al marito): Tradituru! Ha’ fattu u cumprottu e no’ nn’ha dittu nenti; i cosi l’è ssapì da l’atri; tradituru! A figliutu ngi addure la vucca ‘i latti e tu ‘u vuo’ già fidanzadi.  Scuscienziatu, figliutu è ‘nu criaturu, quanti guai mi cumbini…Mi sientu mali, mi gire la capu, mi gire lu munnu, mi sientu svenisce!

CADE IL BASTONE

GIUVANNU: Rosicè, ji no’ sapiè nenti, mi jiuru; tenitìla a Rosa, si no cade, ngi vene u ncommitu; pigliàti ‘nu pocu d’acitu, sta sveniennu: Poverella, su’ vintanni ca mi minazze ccu’ ‘stu vettu, ma no’ nn’ha mai truatu a forza di l’usà. Fa sulu a parata, tene sulu a vucca; è ‘na mugliera d’uoru;  m’a spusera n’atra vota.

CARMELA: Ollu acitu, è  supra a buffetta, gi lu mintu ji a sutta u nasu ccu’ nnu pocu ‘i vemmacia. Si sta ripigliannu, è nnenti, ha apiertu l’uocchi; ‘i cocchi stanu acquistannu culuru; aiutatìmi, l’amu ‘a minda a ccapu tavula! Cummari Rosa, anzi mamma Rosa, ormai è dda famiglia e ha dda stà mmienzu a mmia e a Turuzzu! Datingi ‘nu bicchieru ‘i vinu.

TURU (rivolto alla mamma): Chi pagura ca m’ha’ fattu minda, mi cridie’ ca muriesi e mi lassàvi ccu’ u rimuorsu. Gesù Bomminu è grannu e perciò ‘sta Santa Sira l’amu ‘a passà tutti junti. He dicia ‘na cosa, papà no’ gg’intre nnenti; si ji signu cca, papà no’ ttene nissuna curpa; dillu ‘a quannu m’ha fattu lassà a Tilesa no’ ss’è cchiù ‘mbicciatu ‘i mia; cussì ha’ ‘a fa’ tu si mi vuo’ bbeni!

ROSA: Grazie, grazie a tutti, m’ata ‘a scusà, ji mi nni vaiu, tiegnu i quatrari ca dormunu, l’è lassati ‘ntru u liettu, continuati a festa ppe’ cient’anni.

SARA: Cummari Rò, ata ‘a stà, vi vulìmu tutti cca, a festa è ppe’ vvui, no vvi facìmu jescia.

IANGIUZZU: Puru ji a pienzu cumi Sara, cummà ha’ rimanì.

CARMELA: Haiu misu a varrella alla porta; ngi su’ tanti ‘mbriacuni ca vonu trasa e a porta no’ lla putimu iapra;  u piaciru ‘i rimanì ppe’ mezz’ura ni l’ata ‘a dà; puru Turu sarà cuntientu.

ROSA: Riestu ‘nu pocu, ma prima vuogliu dà ‘nu vasu grannu grannu a Carmeluzza…e Carmeluzza n’ha dda dà gunu a Turuzzu. Doppi, si Ferrucciu sone, m’u fazzu puru ji ‘nu peduzziellu.

FERRUCCIU: Brava a Rosa; i cosi si stanu mindiennu bboni e ji ‘ntantu mi prenotu ppe’ ffa’ u cumbaru d’anellu. Muo’a farra po’ ngignà; stasira n’amu ‘a diverta, am’a fa’ così ‘i l’atru munnu, ha d’esse’ ‘na festa ca tutti n’hanu ‘a parlà, tutti si l’hanu ‘a ricurdà. Prima fazzu ji da sulu ‘nu tancu ccu’ a fisarmonica e Ciru, ch’è statu all’Uruguay, cante “Adios, muchachos”:

CIRU:
Adios, muchachos, compagneros de mi vida
barra querida de aquellos tiempos….
Se terminaron para mi todos las farras,
me cuorpo enfermo no resiste mas.

FERRUCCIU: Attacca Pignataru, tu Filippu accorda, tu Orestu ‘u Vidatu piglia dui cucchiari; Sara, tu canta e t’accumpagne marittutu; puru a Iamamma cante ‘a supraniellu e s’accumpgne ccu’ a chitarra.

PIGNATARU: Prima ‘i cumimcià, vi ricuordu a tutti ca mancanu quattr’uri ppe’ menzannotti; avìmu tantu tiempu ppe’ nni diverta: sunamu, cantamu, ballamu, mangiamu e vivimu, però a menzannotti, come facìmu ppe’ tradizioni, jamu sunamu ‘ alla chiesija ‘i Santa Nicola; alla matinata jamu a chilla ‘i Santu Benedittu; tutti i Bomminielli l’amu ‘a fa nascia nui chist’annu e puru ‘a cca a cient’anni; Iacuzzu, tu divaca a Zampugna, si no’, no’ ppuoi sunà. Tuttu jì prontu, chi bella sirata. U Bomminiellu ha già fattu ‘nu miraculu, ha riunitu i cchiù granni farristi ppe’ sunà puru alla glorija suva.

Comments are closed.

2022 - 2023 © SCS Srl